ALBĂ CA ZAPADA
Scenetă in versuri
Intr-o iarnă preafrumoasa -Oglindă din perete oglinjoară
O regină la fereastră Cine e cea mai frumoasă din tară?
Privind fulgii ce cădea
Cu acu-n deget se-ntepa. –Regina mea frumoasă esti
Ca soarele in zori
Vazând culoarea sângelui Dar Albă ca Zapada
Ce mult se potriveste Te-ntrece de mii de ori.
Cu albul fulgului,
Ea astfel se gandeste: ( urmează scena cu vânătorul)
,,Cât aş vrea sa am un copil -Vânătorule!
Alb ca zăpada,
Rosu ca sângele, -Da,frumoasă impărăteasă!
Si cu parul negru ca abanosul.
-In pădure să o duci
Si astfel ea născu o fată Si acolo s-o ucizi
Asa cum isi dori: Si apoi ficatul ei
Pe Alba ca Zapada. Tu la mine sa-l aduci.
Insă la nastere, regina muri.
(Fata cade in genunchi si spune)
Regele s-a insurat
Cu o altă impărăteasă, -Dragă vânătorule, te rog nu mă ucide
Rea si trufasă, Eu voi fugi-n pădure
Dar mult, mult frumoasă Si-acolo mă voi pierde.
Cu o oglindă fermecată. Iar la castel de-acum
Nu veti mai da de mine.
-Oglindă din perete ,oglinjoară
Cine e cea mai frumoasă din tară? -Sărmană fetită
Fugi cât ii putea
-Stăpâna mea, tu esti cea mai frumoasă! Căci in sălbatica pădure
Fiarele te-or sfâsia.
Albă ca Zăpada, crestea si se facea
Mult mai frumoasă ca regina cea rea, In calea vânătorului
Iar aceasta,oglinda o-ntreba, Un mistret a apărut.
De fiecare dată când se privea in ea: Acesta l-a impuscat
Si drept dovadă a dus
Plămânii si ficatul,la trufasa regină
Asa cum ea i-a spus:
PAGINA 2
Prin sălbatica pădure -Daca vrei să ne-ngrijesti
O copilă se afla Sa gătesti si să-mpletesti
Nu stia-ncotro s-apuce Poti rămâne-aici la noi.
Dar peste o căsută da. Insa acum te sfătuim.
De cea rea să te feresti
-Ce lucruri mititele Caci va afla unde esti
Dar cât sunt de curătele Si când noi suntem plecati
Si câte lingurite Nimanui sa nu-i desfaci.
Vai, ce de furculite1
In palatul fermecat
Sa ciugulesc ceva, Iata ce s-a intâmplat:
Să beau un pic de vin Regina se gândea c-acum
Si-apoi in pat să mă intind. Mâncând ficatul cel plăpând
Nimeni n-o va mai intrece
Cântec:Noi suntem piticii In a ei frumusete.
Piticii voinicii
Piticii bărbosii -Oglindă din perete ,oglinjoară
Cu scufite rosii! Cine e cea mai frumoasă din tară?
-Cineva ne-a vizitat -Regină esti frumoasă
Caci lucrurile noastre Ca soarele in zori
Nu mai sunt cum le-am lasat. Dar peste munti si vai
Departe de aici
-Cine a stat pe scăunelul meu? Stă Albă ca Zapada.
-Cine a mâncat din farfurioara mea? La cei sapte pitici
-Cine a mancat din âinea mea? Si-i mai frumoasă ea
-Cine a umblat cu furculita mea? De mii si mii de ori.
-Cine a tăiat cu cutitul meu?
-Cine a băut cu păhărelul meu? -Vânătorul m-a inselat
-Cine a dormit in pătutul meu? Asa ca o sa-i vin singură de hac.
(Albă ca Zăpada se trezeste si-i Imbrăcată-n precupeată
priveste pe cei sapte pitici) Ca nimeni să n-o cunoască
A plecat peste-acei munti
-Cine esti , cum te numesti? Ca s-ajungă la pitici.
-Albă ca zăpada! -De vânzare ,marfă bună!
-Si cum ai ajuns aici? -Bună ziua, ce ai de vânzare?
-De regină-am fost gonită -Marfă bună si frumoasă
In pădurea cea umbrită -Cingători impletite din mătasă.
Si umblând infricosată
Am ajuns la-această casă.
PAGINA 3
-Lasă-mă să ti-o asez -Marfă bună , de vânzare!
Că iti vine foarte bine
La o astfel de copilă -Vezi-ti de drum mătusă
Frumoasă ca tine. Nu las pe nimeni pe usă.
-Acum nu mai esti frumoasă -Dar de privit ai voie să privesti
A, ha, ha............... Iată ce pieptene, ca in povesti!
Cântec: Noi suntem piticii! ( regina ii pune pieptenele im păr, iar
Albă ca Zăpada pică jos)
-Ce s-a intâmplat cu Albă ca zapada
De zace jos in nesimtire? -Ei, acum s-a isprăvit cu tine,
E de la cingătoarea Comoară de frumusete1
Cu care e legată?
Cantec: Noi suntem piticii!
-Albă ca Zapada, batrâna precupeată
Nu e alta, decât regina ticăloasă, -Priviti ce s-a intâmplat
Ce a vrut să te omoare! De noi ea nu a ascultat
Fereste-te de ea Si mastera iarăsi veni
Când nu suntem acasă. Cu-n pieptene otrăvit o amăgi.
Ajunsă la palat,ea s.a si indreptat ( piticul ii scoate pieptenele)
Spre magica oglindă
Si astfel a-ntrebat: -Albă ca Zapada, batrâna vânzătoare
A vrut să te omoare
-Oglindă din perete oglinjoară Caci e regina ticăloasă
Cine e cea mai frumoasă din tară? Ce vine când noi nu suntem acasă.
-Regină ,esti frumoasă ca soarele in zori Iar colo la palat
Dar peste munti, departe decaici Regina iar a intrebat
Stă albă ca zăpada Oglinda fermecată:
La cei sapte pitici.
Si-i mai frumoasă ea -Oglindă din perete, oglinjoară
De mii si mii de ori. Cine e cea mai frumoasă din tară?
-Voi născoci acum ceva -Regină esti frumoasă ca soarele in zori
Să scap de ea de-a binelea dar peste munti,departe de aici
Cu-acest pieptene otrăvit Stă Albă ca Zăpada
In pământ o s-o trimit. La cei sapte pitici.
Si-i mai frumoasă ea
De mii si mii de ori.
PAGINA 4
-Albă ca Zăpada,trebuie să moară! -Vai, unde mă aflu?
Iar măru-acesta otravit
O va face iute să adoarmă. –Esti cu mine zâna mea
Te iubesc cât viata mea.
-Mere de vânzare! Insoteste-ma-n palat
Vreau sa fiu al tau surat.
-Nu voi primi nimic
Caci cei sapte pitici asa m-au sfatuit! Eu pe tine te-am ales
Si sotie vreau sa-mi fii
-Dar de ce fată frumoasă La nuntă să ne-ntâlnim
Te temi să nu te otravească? Cu alai si bucurii.
Uite tai mărul pe din două
Si vom mânca amândouă. La nunta cea din povesti
Si hapsâna a fost poftită
(fata mănâacă si cade jos lesinată) Si cu rochia gătită
Oglinda a-ntrebat:
Cântec:Noi suntem piticii!
-Oglindă , oglinjoară
-Uite ce s-a intamplat Cine-i cea mai frumoasă din tară?
Mastera iar a-ncercat
Dar acum a reusit -Frumoasă esti regina mea
Si printesa a murit. Dar Albă ca zăpada
La acel print acasă
-S-o punem in acest sicriu de sticlă E mult, mult mai frumoasă.
De toată lumea să poată fi vazută.
Blestemând cu-amar si jale
Odata insă-un fiu de rege In pădure s-a ascuns
Trecând pe la căsuta lor Si-a rămas acolo o vreme
Vazu sicriul de pe munte Până când ea s-a distrus.
Si le facu o rugăminte:
Iar la nunta cea regească
-As vrea ca să mi-o dăruiti Au fost invitati de soi
Ca s-o cinstesc si s-o iubesc Si-au dansat si-au mancat bine.
Asa cum nu vă-nchipuiti. Pân-a treia zi in zori.
Luând sicriul acel print
Pe servitori i-i pus să-l duca,
Dar unul s-a impiedicat
Si fata chiar s-a desteptat
Caci maru-acela otravit
Prin zgudiuire a sarit.
CREATA DE ED. BARBU COSMINA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu